Mi-am rupt suturile cu o floare transformată-n lamă... mi-e sufletul deșirat...Cum să bagi o viață într-un portofel care iți servește să treci Styx-ul!?!
Cum să pot pretinde că genele nu îmi taie pleoapele mărunt? Și dacă mi le taie, cum am să mai plâng și unde?
Liniștea de după furtunile rebele...mă neliniștește. Rămân mai mută decât orice lebădă neagră...plutind pe ape incerte și roșii...
Se apropie mirosul de suflete topite: vremea când totul se transformă-n "mai bine", "mai cald", "mai mult", "mai roșu"...
Unde îmi e bucuria? În ce plic, spre ce destinație a fost trimisă???... A uitat cineva să îmi spună că în loc de timbru a fost lipit sufletul meu?!?
Moș Crăciun-ul meu e lipsit de carne și miroase... Moș Crăciun-ul meu e macabru și nu are casă... iar sărbătoarea ce-o aduce cu el, este una nesfârșită și dureroasă....
La Mulți Ani....așa????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu