Inestetic lăuntric

Mergi și vinde-mă!
Tu ești singurul Iuda
din viața mea.

Nu am ce visezi!
Nu am știut ce vrei!
Nu îți pot da ponei,
Eu cresc doar inorogi...


Acum... e prea târziu!
Trădarea ta m-a omorât.
Mi-ajunge! E totul atât de urât!

Andrei Medinski: Copile, acuma să nu plângi! Fii bărbat! Zicea tata...

Andrei Medinski: Copile, acuma să nu plângi! Fii bărbat! Zicea tata...: Copile, acuma să nu plângi! Fii bărbat! Zicea tata. Mă ţineam coadă după el şi mi-am prins mâna în uşa grea de la grajdul cailor. Stăteam cu...

De vânzare

Cotrobăind prin amintiri, am scos la licitație, contrar voinței mele următoarele...
Cu alte cuvinte, am de vânzare:

una pereche aripi ... erau cândva de înger însă acum sunt jerpelite ... inutile... și cam gri

una bucată perioadă adolescență, cu bune și rele dar mai ales cu bune...

una bucată rădăcină mare, cândva sănătoasă, care a servit mulți ani drept punct de reper vaporului meu (mai mereu), rătăcit pe marea vieții....

una bucată eprubetă, conținând lacrimi speciale... plânse la ocazii mari... lacrimi de cristal... unicat, cum nu se mai fabrică în aste vremuri....

două kilograme de vise verzi, pierdute și regasite, niciodata pictate sau trăite... reciclabile!!!

una bucata piele solzoasa, rămasă de la ultima mea năpârlire... în perfectă stare de...iarnă!

si... la piece de rezistance:

VÂND 1 GRAM DE SUFLET, ULTIMUL RĂMAS, CELUI CARE DĂ MAI PUȚIN!


Ofertă valabilă până la finele anului ....!!!! Vă rog doar oferte serioase... 

Modalitate de contact:

Graham Bell
Doua cercuri suprapuse.un băț.două cercuri suprapuse.un e întors.un scaun invers.un băț.un om chircit.

Chirie abstractă

Cea mai bună cameră a sufletului meu e închiriată unor demoni gălăgiosi…

Sunt nişte chiriaşi tare nesuferiţi… mereu dărâmă zidurile sau bat cuie inutile… fac atât zgomot încât îi dau afară cel puţin o dată pe lună…

...şi ei revin, umili, şi-şi cer iertare… iar eu mă las înduplecată…iar şi iar ... o luăm de la capăt...

Ultima dată, şeful lor, Groffnovt s-a îmbătat atât de tare, încât a lăsat gazul deschis... De aici – o explozie de melancolie… Am crezut că ....mor… Camera albastră a sufletului meu s-a făcut scrum…

Nici acum nu ştiu unde am să găsesc aceeaşi culoare, pentru a o renova…

Altădată, Darbeeveh, cel mai mic dintre demoni, a spart fereastra mare... Atâta ploaie a intrat în cameră, încât am plâns o săptămână încontinuu... Nu se opresc niciodată!

Nici nu mai ţin minte cine mi i-a recomandat…

...parcă fiul cel mic al Doamnei care locuieşte în mansarda gândului meu?!?…

Design... de interior

Liniște!
Se zbat două lumi
înlăuntrurile mele:
una care stă și tace
alta care dă mereu să plece...

Niciodată nu se deschid împreună.
De aceea sunt mereu sfârtecată
și incapabilă să aleg
în care dintre ele
să rămân...?!?

Doar...

Am să îmi uit rădăcina.
Aripile mi le-am uitat deja
agățate undeva
între un nor bleg
ș-un amurg incandescent.

Voi fi, fără noimă, un punct
Într-un spațiu nedefinit
inutil
și debil
așteptând să revin... cândva....

Fără regrete, am să uit
un vis frumos. Să renunț,
fără s-anunț,
că m-am pierdut -
cumva - între acolo și aici.

Auto-autopsie...

Ce e dincolo
de un ochi larg închis?
Ce lumi se ascund, zugrăvit
în ce culoare o fi-acel abis?

Într-o secțiune de creier
poți să ghicești ca-n bobi?
Și-mi poți spune câți cai liberi
ajung, înăuntru acolo, să fie robi?

Și-n inimă, dacă o tai,
Există și hăuri? sau sunt doar dealuri
de pe care sângele coboară
aducând cu sine depresii în valuri?

Dacă mă tai în două, acum,
Nu va curge sânge.
Se va scurge fum.
Sunt neființă!