Am să îmi uit rădăcina.
Aripile mi le-am uitat deja
agățate undeva
între un nor bleg
ș-un amurg incandescent.
Voi fi, fără noimă, un punct
Într-un spațiu nedefinit
inutil
și debil
așteptând să revin... cândva....
Fără regrete, am să uit
un vis frumos. Să renunț,
fără s-anunț,
că m-am pierdut -
cumva - între acolo și aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu