ContreJour

Îmi arunc umbra-n înălțimi și uit s-o mai prind. S-a agățat de Soare....

Greșala vieții mele

El a aruncat vorbe timp de o oră după care a plecat. A plecat să fie fericit, chiar dacă pentru câteva minute. Eu am rămas prizonieră... a ceea ce am auzit, a greșelei pe care am făcut-o și a neputinței în care mă zbat acum. Nu văd zarea și nici scăpare nu am... Ce am făcut? CE AM FĂCUT?????????

Cel de azi

El îmi spune mereu că mă place...
doar atât.
Apoi tace. Grăbit, își mută privirea-nspre umăr...
Iar eu mă întorc pe călcâie și număr
anii irosiți împreună.

Metamorfoză

M-am schimbat atât de mult încât toți prietenii mă reneagă... Nu îi condamn, mi-au crescut oasele atât de mult încât mă sperie și pe mine... Cum aș putea impune cuiva hidoșenia care sunt azi?