Design... de interior

Liniște!
Se zbat două lumi
înlăuntrurile mele:
una care stă și tace
alta care dă mereu să plece...

Niciodată nu se deschid împreună.
De aceea sunt mereu sfârtecată
și incapabilă să aleg
în care dintre ele
să rămân...?!?

Doar...

Am să îmi uit rădăcina.
Aripile mi le-am uitat deja
agățate undeva
între un nor bleg
ș-un amurg incandescent.

Voi fi, fără noimă, un punct
Într-un spațiu nedefinit
inutil
și debil
așteptând să revin... cândva....

Fără regrete, am să uit
un vis frumos. Să renunț,
fără s-anunț,
că m-am pierdut -
cumva - între acolo și aici.

Auto-autopsie...

Ce e dincolo
de un ochi larg închis?
Ce lumi se ascund, zugrăvit
în ce culoare o fi-acel abis?

Într-o secțiune de creier
poți să ghicești ca-n bobi?
Și-mi poți spune câți cai liberi
ajung, înăuntru acolo, să fie robi?

Și-n inimă, dacă o tai,
Există și hăuri? sau sunt doar dealuri
de pe care sângele coboară
aducând cu sine depresii în valuri?

Dacă mă tai în două, acum,
Nu va curge sânge.
Se va scurge fum.
Sunt neființă!

Doar despre cer

Auzi, mama, si cand suntem batrani, mergem in ceruri?
Pai da...
Tu inaintea mea, nu?, ca esti nascuta inaintea mea?
Pai da, asa ar fi normal...
Dar in cer acolo, cum ne descurcam, calcam pe nori asa?
Nu stiu...
Dar o sa ne cunoastem cand o sa fim amandoua acolo?
.... pauza...
Auzi, mama, daca nu o sa ne cunoastem acolo sus, striga'ma tare, pe nume SAAAAAAAAAASHA ... Si eu am sa vin si o sa coboram impreuna...
Unde?
Aici.

Lost

Cand mi-am pierdut zambetul, mi-am pierdut si sufletul... noroc cu toamna, care are un ghiseu al obiectelor pierdute...