Mery Xmas!

Când și-a dat jos pielea de pe cap și i-am zărit podoaba inter-craniană, mi-am zis: Iată niște sărbători perfecte!

...matinală....

Ha, ce glumă bună! Eu, râzând? Eu, fericită? Cine să fi murit și să îmi lase MIE atâta bogăție genetică? Nici astăzi nu am ajuns la vene...din cauza pielii prea groase și încăpățânate care mă acoperă precum o carapace bătrână!

Datină specială...

Mi-am rupt suturile cu o floare transformată-n lamă... mi-e sufletul deșirat...Cum să bagi o viață într-un portofel care iți servește să treci Styx-ul!?!

Cum să pot pretinde că genele nu îmi taie pleoapele mărunt? Și dacă mi le taie, cum am să mai plâng și unde?

Liniștea de după furtunile rebele...mă neliniștește. Rămân mai mută decât orice lebădă neagră...plutind pe ape incerte și roșii...

Se apropie mirosul de suflete topite: vremea când totul se transformă-n "mai bine", "mai cald", "mai mult", "mai roșu"...

Unde îmi e bucuria? În ce plic, spre ce destinație a fost trimisă???... A uitat cineva să îmi spună că în loc de timbru a fost lipit sufletul meu?!?

Moș Crăciun-ul meu e lipsit de carne și miroase... Moș Crăciun-ul meu e macabru și nu are casă... iar sărbătoarea ce-o aduce cu el, este una nesfârșită și dureroasă....

La Mulți Ani....așa????

Catharsis apocaliptic...

Caii mor la ferestre…câinii urlă-a pribegie și tot ce se poate face, este să se aprindă lumânări…

Pentru cine bat clopotele, Mitică? Pentru cei ne-născuți sau pentru cei născuti déjà, care au să devină asasinii zorilor apocaliptici ?!?…

Lupta dintre geana verde și cea neagră, săbii de păr, a început demult iar victimele cad pe capete…

Totul în acorduri de colinduri însângerate.

Nu mai există brazi imaculați cum nici suflete imaculate nu mai există !... Totul devine sângeriu și absolut lipsit de energie… Globurile, capete retezate, strălucesc în amurgul roșu… Ochii înlăcrimați clipesc de sub cetini…

Și ăsta e doar începutul…