Caii mor la ferestre…câinii urlă-a pribegie și tot ce se poate face, este să se aprindă lumânări…
Pentru cine bat clopotele, Mitică? Pentru cei ne-născuți sau pentru cei născuti déjà, care au să devină asasinii zorilor apocaliptici ?!?…
Lupta dintre geana verde și cea neagră, săbii de păr, a început demult iar victimele cad pe capete…
Totul în acorduri de colinduri însângerate.
Nu mai există brazi imaculați cum nici suflete imaculate nu mai există !... Totul devine sângeriu și absolut lipsit de energie… Globurile, capete retezate, strălucesc în amurgul roșu… Ochii înlăcrimați clipesc de sub cetini…
Și ăsta e doar începutul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu