sâmbătă, 14 noiembrie 2009

În colțul meu... absurd....

Se lasă pleoapa sângerie peste un ochi negru, spart precum oglinda din colțul de vest... Pânza de păianjen, ieri un singur fir, azi - începe să prindă contur... și începe să vâneze visele (care le țineam cu atâta sfioșenie în portofelul de tablă...)
Lucrurile se schimbă! îmi zice Vocea albastră, Lucrurile se schimbă în rău! Toate cele pierdute...care nu sunt ambalate în metal, vor deveni praf de... stele...
Și ce dacă? Putem adăuga puțin din praful ăsta în orice, chiar și într-o omletă... Să spargem vise, precum nucile, să adăugăm praf de stele și un pic din Ingredientul Secret? Am obține speranța?
Se lasă pleoapa sângerie peste un ochi negru, spart precum oglinda din colțul de vest...