La mulți ani, în sufletul meu!

Îmi plouă în suflet pașii tăi (de), femeie mică!
Cărarea aburindă, pe care ai plecat,
se ridică
Luându-mi-te cu ea
pentru totdeauna!

De ce nu ai mai stat o secundă
cât să îți spun ce mult te iubesc?
cât regret ...ce durere profundă
când vrei aripi care nu cresc!

Eu sper că acolo, azi, îți e bine
și mai sper că zâmbești, cum știai, blând și duios
Eu, aici, mă agăț de tine
și încerc ... încerc... să fie frumos!

E atâta ceață în jurul meu!
De când ai plecat, nimic nu-i la fel.
Mă tot gândesc...și tot blestem...
Că nu există Graham Bell
..acolo....