Doamna cu jumătate de rochie mi-a luat mâna și a așezat-o pe ochiul ei stâng! Mi-a zis... Să știi că jumătățile nu sunt totul: așteaptă continuarea...
...iar rochia ei se destrăma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...despre dorința de a absurdiza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu